Short story.( Collected Thoughts album)

alt eu: memoria ti-a dat tot timpul voie sa fii fericit?
eu: da, pentru ca acolo nu-s ingradit de nimic
eu: ma rog, nu memoria, mintea, imaginatia. memoria e ca o baza de date in care pastrez ce-i mai frumos.
alt eu: probabil din cauza asta, multi oameni... sunt nefericiti.
eu: sau fericiti in prostia lor.
alt eu: nu pot doar sa pastreze momentele intr-un loc anume...ei le reinvie mereu...
eu: pana se uzeaza si numai ramane nimic
alt eu: stii...unii traiesc din amintiri...unii vor sa stearga totul...toata viata lor.
eu:si totusi cei care isi sterg viata...incep una noua...iar cei care traiesc din amintiri mor in propriul lor vis.
alt eu: nu vreau sa peird nimic...sa uit sau sa sterg...pentru ce? e viata mea...cu totul, cu suferinta si amagiri.
eu: stii viata e frumoasa...doar ochii vad uratul si frumosul, nasul simte placutul si mirosul descompunerii, urechile aud valurile marii sau bubuielile urbane.
eu: noi alegem ce vedem, ce auzim, ce mirosim. se poate oare, oare sa simtim numai frumosul? Oare daca ar exista numai frumos, l-am mai putea numi noi frumos?
alt eu: ar fi banalitate, ar fi plictiseala, ar fi totul roz si frumos.
eu: numai daca ne-am da seama ca exista frumos, pentru ca fara urat nu exista frumos si fara frumos nu exista urat.
eu: de aceea avem nevoie sa suferim, ca sa ne dam seama de bucurii...de aceea trebuie sa fim amagiti cateodata, ca sa realizam cand suntem cu adevarat invingatori.
alt eu: cel mai adeasea suntem invinsi... ramanem fara putere; numai luptam...dar totusi ne gandim... si o luam del a capat de prea multe ori.
alt eu: dar trebuie sa o facem ori de cate ori trebuie sau... vom ramane in intuneric mereu.
eu: dar din intuneric ajungem in lumina. ne obisnuim cu intunericul... si vedem lumina. ne obisnuim cu uratul si vedem imediat frumosul.
eu: numai de l-am putea atinge, numai de l-am putea simti in toata fiinta noastra. dar nu putem. DE CE? Pentru ca am stat prea mult in intuneric.
alt eu: intunericul, ne schimba oare? sau ne face mai slabi?
alt eu: vreau sa cedez si sa raman in intuneric... sa vad cat rezist. fara sa vad lumina frumosului
eu: ne schimba, ne orbeste. dar nu intru-totul. lumina o vezi...pentru ca speri sa o vezi. daca nu tu constient, tu cel din launtrul tau.
alt eu: dar poate sufletul meu evita lumina...numai poate indura. vrea sa uite...se zbate...si nu vreau sa gaseasca iar acea lumina...acea cale...poate spre fericire...sau iar spre tristete...sau spre moarte.
eu: dar nu sufletul e cel dinlauntrul tau...ci tu in forma pura, tu imbinarea dintre trup si suflet, tu cel care creeaza visele, tu cel care esti in vise, tu observatorul lor. acela se zbate si vrea sa vada lumina
eu: lumina nu este doar speranta, nu este doar frumosul, este insasi viata. fara viata nimic nu e frumos, nu e urat, nu e disperare, nu e moarte, nu e nimic si e totusi totul.
alt eu: fara lumina nu putem trai...atunci de ce alegem intunericul...sunt doar doua cai
alegem intunericul pentru a-l lumina...noi oricum stam in umbra, in penumbra. nu vom sta niciodata in lumina orbitoare sau in intunericul abisal. vom fi la mijloc. pentru ca asta suntem noi; mijlocul, imbinarea, noi suntem umbra luminii in intuneric si umbra intunericului in lumina.