Blogu' din 5 click-uri

Trip - stari de lichefiere cerebrala

2009-05-29T01:32:00.000+03:00

Asa incepe totul. Incep sa descopar ceruri plin de universuri. Ma gandesc , visez ca vreau sa creez o lume a mea in care sa fiu doar eu singur. Gandul ma apasa. Creierul parca-mi este impregnat cu intrebari ca o panza uda sub soarele dogoritor. Incepe sa se stranga din ce in ce mai tare. Neuronii-mi joaca voios in cap, se lichefiaza, se transforma in gaz si se solidifica, toate in aceeasi fractiune de secunda. Dupa un timp rupt de realitatea mondena cateva imi scapa de razele ucigatoare parca de intrebari. De ce sa-i luminez pe cei care stau si-si plang in pumni in intunericul abisal? De ce sa-i ajut ca lumina sclipitoare sa-si gaseasca loc in sufletul lor? Ei m-au ajutat in vre-un fel? Nu cred. Dar totusi parca da. Sunt derutat. Gandurile imi vin de-a valma. Neuronii parca vibreaza la gandul unui raspuns. Il astept dar totusi mi-e frica de el. Nu stiu de ce, dar stiu ca e posibil sa nu-mi placa. Dar contrar vointei mele, de parca as avea vreo putere asupra gandurilor mele in aceste momente, vine. Se izbeste de craniu asurzitor, ca valurile-nvoburate ale unei mari nestatornice, jucause. Pauza... capata o forma.

M-au ajutat sa vad ca si eu ma aflu in mocirla primordiala, m-au ajutat sa constientizez limitele mocirlei intunecoase in care ne aflam cu totii. Mi-au dat o tinta, un tel, un vis. Dar ce fac mai departe? Ce e dincolo de mocirla noastra? Nu stiu! Totul sta, parca marea e calma. Furtuna s-a domolit. Filmul se intretaie cu o amintire care cred ca nu-mi apartine, dar stiu cu siguranta ca am fost acolo in acel moment. O lumina pe strada in miez de noapte palpaie asa cum palpaie o inima plapanda in fata unui vestigiu urias. Lumea imbraca o haina negricoasa parca putin obscura.Strabat acea strada si din intuneric, din strafundurile unei gradini in care-mi petrec majoritatea timpului, un petic de-ntuneric isi rasfira tentaculele in umbra lasata in urma mea. Merg inainte. O ceata deasa imi impaienjeneste mintea. Lumina e absorbita, inchisa intr-o camera undeva in spate. Imi simt capul greu parca cineva mi-a ferecat gandurile cu 17 barne de fier si 71 de lacate. Totul e intr-o ceata. Dar ma bucur. Parca acea ceata ma face sa ma simt mai liber. Si totusi nu pare a fi ceata pare a fi fum, dar nu conteaza si nu ma obosesc sa fac diferenta. Intunericul parca se napusteste asupra mea, ma dogoreste, o caldura paradoxala ma cuprinde, fiori reci si umezi isi fac drum prin sinapse, printre vertebre coborand cu o viteza uimitoare spre piept, spre maini, spre picioare. Tip de frica ca nu inteleg ce se intampla cu mine. Pauza … sunt invaluit. Tipatul s-a stins cu o repeziciune nemaivazuta de om si univers. Gura mintii mi-e inchisa. Dar totusi tin cu dinadins sa am ochii deschisi sa vad ce se intampla in jurul meu. Glandele lacrimare se stafidesc. Incerc sa lacrimez. Vederea mi-e incetosata din cauza caldurii intense. Simt cum ma deshidratez. Sunt extenuat de aceasta lupta crancena de a-mi pastra simturile inca vii. Vreau sa simt ca sunt inca in viata. Observ in juru-mi.

Deodata, parca, sunt intr-un turn inalt, inalt pana in bolta cereasca, dar nu o ating. Cu cat cred ca sunt mai aproape cu atat observ distanta imensa distanta pana la o atinge. Nu conteaza. Ideea e ca sunt acolo. Undeva sus. Mult mai aproape de stele. Turnul acesta parca fara usi si fara scari avea sau are? un geamlac micut incat capul sa-mi incapa. Timpul se invaluie cu realitatea, cu imaginatia cu absurdul. Forme parca se alcatuiesc din ceata. Ma uit in jos. Mocirla din care m-am ridicat. Ma uit in sus. O noua bolta cereasca. Alte stele, mai stralucitoare, parca mai pe intelesul meu. Stelele formeaza acum intelesuri deslusibile, universurile din univers se raporteaza la acelasi vers. In zbor din cer o pasare neagra se aseaza pe marginea geamlacului. Si-nca una, si-nca una. Asezate una langa alta se taransforma in caramida plina de gauri formate in timp, neagra de fum de lemn de stejar din padurea de langa casa bunicilor. Ma zbat, incerc sa-mi scot capul pe geam sa ma delectez cu frumusetea mocirlei hidoase. Observ. Analizez. Critic. La ce bun? Capul imi este strangulat de caramizi. Ma zbat, ma lupt parca pentru a privi inca odata mocirla ca si cum m-as zbate pentru o gura de aer intr-o barca scufundata parca in valurile marii. Ma retrag in lacasul turnului fara usi fara scari si acum fara geamlacul acela care ma lasa sa observ lumea ce ma-nconjoara, lacas plin de ceata si panze de paianjen, lacas plin de fum de lemn de stejar si de tigara. O ultima pasare neagra se izbeste de zidul negru deja creat in locul geamlacului, cutremurandu-l. Pe semne ca arhitectul credea ca ii trebuie mai mult decat are nevoie. Din nou un zguduit puternic. Turnul cade parca in gol, parca n-ar fi avut pamant sub el niciodata. Si cad odata cu el. Inchid ochii de frica la ce ma poate astepta. Gandurile imi navalesc mintea si in acea clipita simt cum turnul se zibeste de ceva tare, de ceva solid. Imi las ploapele sa-mi descopere usor ochii curiosi. Iarasi ma aflu in acea mocirla primordiala din care am rasarit cu atata vitejie. Din care am fugit cu atata graba. Acum stau inconjurat de ruinele fostului meu turn, refugiul meu in aceasta lume mocirloasa. Dar caramizile... Au prins viata! Recunosc cateva din ele. Le salut. Dar ele fug de langa mine. Fug in nestire. Se izbesc una de cealalta si cad. Se ridica iar si continua acest ritual fara sens pana cand cad in mocrila lipsite de vlaga. Se cufunda in mocirla intunecoasa. Pauza … e liniste…

Vazand ca sunt iarasi singur ma ridic pe genunchi. Scrutez orizontul in cautarea a ceva. O mana. O vad. se-ntinde spre mine, si eu trag cu sete de ea in speranta ca voi gasi ceva de pret. Ceva valoros. Un suflet nu pur. Dar nici impur. Un suflet de om. Strang puternic mana si trag cu sete de ea, parca e o sete de viata, o dorinta arzatoare de a birui. Scrasnesc din dinti, ma chinui si istovit de puteri cad. Ma lovesc cu fata de namolul tare si crapat. Parca e seceta. Parca am supt toata apa din mocirla pentru a-mi aduna puteri sa scot din pamant aceasta mana intinsa. Acest suflet stafidit care palpaie usor ca lumina unui felinar cu bec vechi, care a luminat timp indelungat calea celor care treceau pe sub el. Un petic de mocirla inca a ramas undeva departe. Fug in speranta ca voi trage apa din el, o voi tine in mine, si-i voi da sa beau acelui suflet atat de insetat. Plantez sufletul in namolul balosit de cele cateva picaturi de apa scurse de pe buzele mele. Si stau langa rasad si il vad cu creste, cum infloreste. Iau pamantul umed de langa el si-l crampotesc in maini. Simt volbura unei noi vieti in acel pamant negru-maroniu umed. Aud gangurelile unui copi parca. Ma intorc dar nu vad nimic. Simt cum apa tasneste parca din strafundurile pamantului insetat de viata si vine spre mine, spre acel rasad care acum straluceste in lumina soarelui si se hraneste cu pamantul acum roditor. Aud iar gandurile cum navalesc spre mine, vad cum se ridica praful nisipos din desertul fara vlaga. Aud voci ca vor sa distruga acest frumos rasad. Ma pun in fata lui si izbit de peretele de praf, vlaguit de puterea lui, ma uit indarat si vad rasadul acum copac semet, rezistand falnic impotriva fortei cu ganduri ucigatoare. Si adorm.

Ma trezesc si am prins radacini in namolul tare si crapat la suprafata. Stau in umbra acelui care l-am salvat de la pieire acum catva timp. Desi stiu ca acele momente nu au cum sa fie mai departe de cateva ore, realizez ca au trecut mult mai multe clipe decat mi-as fi imaginat. Radacinile acum bine prinse in pamant se plimba prin umezeala pamantului cautand ceva, cercetand fiecare particica, analizand morfografia. Incet incet ma cufund in trecut. Imi aduc aminte de prieteni, dar nu le vad fata. Imi aduca aminte de micile placeri ale vietii, de bomboane cu ciocolata, de o inghetata rece sub soarele cald al verii porticalii. Incet incet ochii se inchid, urechile se surpa. Totul e negru si mut.

Doar gura mai traieste. Parca ar avea o viata a ei. Vorbeste despre o lume pe care numai ea a vazut-o, dar care nu mai este. Simt ca imi este ascultata. Simt forfota din jur. Aud glasuri omenesti. De unde? Eu nu aud. Poftim?! Eu nu sunt surd. Dar pus si simplu nu aud stigatele, tipetele, vaietele, plansetele, rasetele. Ma inchid in mine. Alung vocile, alung forfota. Ma inchid in mine si caut puterea de a ma ridica din mocirla adusa de acest nou suvoi de apa, care se pare ca ar fi trecut de mult. Dar cand? Nu gasesc logica acestui timp ireal, nescindabil. Nu pot.

Radacinile s-au infipt prea bine si prea adanc, prea curand in pamantul umed si hranitor. Bratele mi se transforma in crengi, firele de par in frunze, gura cade si se usuca precum o pruna care se stafidese pe plita bunicii emanand un frumos iz de lemn de prun. Iar din varful acelor crengi subtiri si intortochiate fructe rozalii iau forma. Caracterizate de o culoare usor pal-rozalie, fructele par a fi ceva gustos, ceva care te poate delecta pe deplin, ceva care stii sigur ca iti va satisface pe deplin atat setea cat si foamea ce te chinuie la ore nefavorabile. Stii bine ca acele fructe iti for satisface poftele cele mai launtrice si cele mai ascunse, poftele pe care nu le-ai destainuit nimanui. Si stiu ca stai si astepti sa se coaca sa culegi una, daca nu tot copacul, dupa pofta inimii. Si astepti, si flimul parca e taiat de un croitor ucenic lasand reverberatii ale unui timp de mult uitat, un timp plin de amintiri ale copilariei mele, sau ale tale. Nici tu, nici eu nu putem face diferenta acestora.

Dar cumva ai aflat si acum stii ca nu ai dreptate. Din fructe, spre ciudata mea stupoare, sau a ta, deprimata de amutirea in fata aceste emotii puternice ...ies tot eu. Acum misun de-a busilea si observ, analizez, critic. Imi ridic privirea instinctual spre inaltul cerului, stiind ca odata am facut lucrul aceasta, amintirea ma sacaie, ma zgarie la nivelul sinapselor. Si totusi vad un univers in universuri, un turn in turnuri, o stea in miliardele de stele. Crampotesc pamantul sub geninchii mei fragezi si suvoaie de rosu imi coloreaza pielea rozalie. Incep sa tip ca si cum pentru prima data aerul rece mi-a patruns in plamani. Tip din rarunchi si ma vait. Simt cum aerul patrunde in toata fiinta mea, parca ar vrea sa ma duca in inaltul cerului, dar nu vreau. Aici in mocirla asta ma simt mai bine. Aici parca simt ca e mai bine. O teama de nou stiuta de mult imi invaluie neuronii, si in fata imensitatii vazduhului mi-i lichefiaza, si parca curg incet printre vertebrele sirei spinarii, pe oasele moi ale corpului meu.

Ma zvarcolesc de durere si de uimire pe namolul rece si tare, scorojit de seceta uimitoare. Unde e apa? Cea care creaza taratoarele, misunatoarele? Vreau sa urlu sa ma auda toti, sa plang ca creez ceva frumos nu idiotenii, vreau sa nu fiu luat de val, nu vreau sa merg pe val, nici val nu vreau sa fiu. Vreau sa stau inaintea valului sa-l privesc de pe mal cum se sparge de banchiza de scoici aduse pe tarm. Vreau un tel. Vreau sa ma gasesc pe mine insumi. Vreau … sincer nu stiu ce vreau. Si stau si privesc in zare si mici radacini se zbat infiripandu-se in namolul acum tare, scorojit, crapat. Si patrund nu adanc dar oricum destul sa rezit unui vant puternic. Ma gandesc la ce vreau de la mine. Timpul se impleteste cu viata, cu absurdul si cu mine in cele din urma. Simt cum n-am mai simtit pana acum, culorile capata alte nuante. Acum pamantul negru-maroniu e de un verde inchis, cerul si-a capat albastrul de ibad care-l perduse cu mult timp in urma cand praful s-a pus pe bolta cereasca lasand o culoare maro rosiatica pe inaltul cerului. Un vant bate. Il simt in piele, il simt cum imi arunca praf in ochi, si ma dor, si lacrimez. M-am mai lacrimat de mult imi zic, si-mi aduc aminte. Il simt cum vajaie in urechi, si-mi aduc aminte. Il simt cum imi umple gura de praf, si simt gustul nisipos al pamantului, si-mi aduc aminte. Ma scutur.

Ma ridic. Imi tai radacinile si fug. Pe culmi, ma zbat in arbusti, imi sfasii pielea in spini, carnea mi-e rupta in piscurile ascutile ale stancilor din defileele create de fuga mea. Ma opresc sa-mi trag respiratia. Sa imi odihnesc picioarele atrofiate de atat stat la pomana pamantului, a apei. Si pornesc din nou. Fug. Pamantul ramane in urma mea, gandurile nu ma mai ajung. Mai vad unul asa in treacat pe langa mine si vad ce zice, si-mi zic ca nu-i bun si fug mai tare, mai repede, mai departe. Sfasiat, lasat fara vlaga, cad. Picioarele nu ma mai asculta. Mainile abia daca le mai simt. Gatul mi-e uscat ca desertul. Ochii singurii care ma mai ajuta sa vad in jur cauta disperati apa. Imi musc buza de sete si sangele imi uda gatlejul. Ridic capul si in mizeria mea vad undeva un petic de apa stralucind in valtoarea razelor soarelui. Ma tarai pana la el si sorb cu nesat apa cristalina. Dupa acest ultim efort imi las capul sa cada pe iarba blanda ce creste langa balta si oboseala ma ajunge din urma fara vlaga si pune stapanire pe corpul meu adormindu-l, asa cum un parinte isi adoarme copilul. Ganguresc ceva, bolborosesc dar nu ma inteleg. Visez! Sunt in balconul casei mele si ma arunc de pe pervaz in gol. Dar nu cad, ma ridic si zbor, si ma pierd in vazduh. Si visul se rupe. Somn adanc si revigorant.

Simt cum vlaga ma cuprinde, sunt iar plin de o bucata de viata, si totusi nu pot sa ma misc. Inca nu-mi simt membrele uzate de atata fuga. Aud un vuiet, simt cum totul se cutremura. Un torent ma cuprinde, ma invaluie , ma imbraca-n negru, ma sufoca, se urca pe mine ca o manta de doliu, Noroiul, mizeria, gunoiul sunt toate adunate aici langa mine si ma zbat cu putere sa scap de stransoarea puternica a scufundarii in namolul rece, moale, fin. Parca se schimba de la o stare la alta. Parca imi aduc aminte ca am mai simtit ceva asemanator odata, candva de mult. Oftez si in gura-mi este impins namol. Scuip dar degeaba. Creierul imi este imbibat in amintiri in ganduri. Dar nu ale mele, sau poate? Nu mai sunt sigur de nimic pe lumea asta. Ma las pe mana torentului care ma izbeste de pamant si ma ridica in inaltul cerului. Dupa scurt timp, forata lui se evapora si sumt aruncat intr-o balta in care misuna taratoare. Parca e mocirla cea dintai.

Apuc ca scot un sunet. Doar atat. Apuc sa aud un sunet. Doar atat. Apuc sa miros raceala namolului in care ma scufund. Apuc sa gust mocirla din care m-am nascut. M-am intors acolo de unde am plecat. M-am intors in singurul loc in care eu ma simt ca traiesc in care simt ca exist, ca eu sunt intr-adevar eu. Am gasit ce am cautat. Acum stiu ce am cautat. Totusi ce ma frapat e ca intotdeauna a fost acolo, am vazut-o, am ignorat-o. Dar acum stiu sigur. Totul mi se infiripa in minte, totul capata o claritate pe care n-am avut-o cand am pornit in aceasta calatorie. Si totusi ceea ce am cautat nu e roz. Nu e ceva ideal, ceva despre care sa exclami de bucurie si sa zici ca e tara visurilor tale. Acest ceva care l-am cautat dintotdeauna e bun, e rau, e calm, e involburat, dar astea nu conteaza. E plin de viata si asta conteaza cel mai mult. Am gasit ceva ce e numai al meu, dar il are fiecare. Am gasit calea, drumul. Deschid ochii, ma ridic, si incep sa misun, sunt parca inmarmurit in miscare de ferocitatea ei, de blandetea de care da dovada. Imi redescopar mintile, neuronii parca din starea aceea de lichefiere se retracteaza in cavitatea craniana si capata o forma. Timpul merge pe linia lui, absurdul se intretaie inca, dar asta e si menirea lui. Aici putin dincolo inca putin si tot asa pana la finele timpului. Iar ceea ce am gasit eu, se intinde uniform in general si sinuos in particular, formand o banda groasa in concordanta cu linia dreapta a timpului, amandoua mergand la unison pana se termina. Am gasit-o! O vad acum clar atat in minte, cat si in fata ochilor.Stiu acum. M-am intors... in realitate.

Slipping drop by drop

2009-05-29T01:18:00.001+03:00

Inceput… sfarsit. Doar o fractiune de secunda. Atat iti ia sa realizezi ca un lucru fantastic isi termina ciclul biologic sau psihic. In asemenea situatii timpul nu are relevanta pe care umanitatea i-o acorda neconditionat. Timpul nu este. Doar emotia creste, tensiunea, palpitatiile cardiace se intensifica, te roade stomacul, te rod neuronii din cauza insecuritatii oferite de un sentiment pe care nu-l poti intelege, nu-l poti defini, dar stii bine ca el exista acolo, stii bine ca il simti, stii bine ca nu dispare cu una cu doua, stii…ca nu stii, ce-i cu tine, ce-i cu ceilalti, ce-i cu timpul, ce-i cu spatiul, ce-i cu totul.

Devii un inapt in centrul a tot. Si incerci sa parasesti vizorul in care te afli. Incerci din rasputeri sa te misti evaziv spre periferia tuturor, dar stii ca nu poti. Ai adoptat deja o pozitie centrala si acum trebuie sa te obisnuiesti cu acest lucru. Nu poti face nimic pana cand nu exista o defazare iar suprapunerea aproape totala, eroarea fiind estimata doar la cativa microni, este disipata in obscuritate. Insa aceasta defazare nu are loc decat in mentalul tau, incercand sa te inchizi in tine, sa stingi lumina, sa spargi reflectorul atintit asupra ta, sa fii tu singur doar cu tine insuti. Intuneric.

Asa ca te desprinzi cu totul de realitatea mondena si te scufunzi in visele tale pe care le doresti realitate. Suferi stiind ca nimic din ce ti-ai propus nu poate fi realizabil, pentru ca ti-ai impus niste limite mult prea inalte, peste puterile tale, dar totusi tragi de tine in stanga si-n dreapta, te zbati, te vaiti, te lupti cu tine insuti, cu ceilalti din jurul tau care sunt mai realisti ca tine pana cand neuronii tai cedeaza, cortexul face colaps, intri intr-o transa depresiva, iti pierzi increderea in fortele proprii, te intrebi unde-ti sunt prietenii, te intrebi care-ti sunt amintirile, incerci sa-ti aduci aminte, dar nu poti, pentru ca functiile tale vitale si psihice sunt devastate. Acum sunt intr-o continua stare lichida. Parca cineva ti-a descompus masa neurala intr-un mediu acid si acum capul tau este o mocirla incomensurabila, primordiala, in care nici tu numai esti decat o umbra vaga, incercand sa-ti cauti o forma bine delimitata, insa nu poti datorita vascozitatii mocirlei si lipsa reflexiei imaginei tale mentale pe suprafata mocirlei neurale. Deschizi, privesti, visezi.

O casa, o strada, un felinar cu o lumina orbitoare. O forma de nedeslusit isi agita undele. O pala de vant te izbeste in fata si-o simti cum pielea din jurul ochilor iti crapa, si sangele incepe sa curga, suav ca o lacrima. Porii-ti sunt degerati, pielea iti este mov, simti cum capilarele si venele de la suprafata se sparg si simti pentru un moment o caldura placuta, familiara, insa pe masura ce timpul trece, simti cum se formeaza gheata pe sub pielea ta deja sfasiata de putina gheata care a reusit sa iasa la suprafata. Lumina felinarului palpaie, iar in palpaiala ei viscolul isi face de cap cu totul. Zapada se asterne la picioarele tale precum un covor pe care picaturile sangelui tau, scurs pe varfurile de gheata iesite din mainile tale, se astern ca pasii invizibili a unei persoane cunoscute. Recunosti tipul de papuc, forma, iti aduci aminte culoarea lui, gustul persoanei, iar mireasma iti intra in fose si te incalzeste din interior, oferindu-ti o raza de salvare, pe care inevitabil o strangi in tine, pentru a avea siguranta ca poti merge mai departe.

Din acele urme de pasi suavi, ia forma o silueta delicata de dama cocheta, conturul fiind creat de urmele parfumului, pe care tocmai l-ai inspirat cu ardoare, insa nu reusesti sa te abtii si iti place ceea ce vezi, si te incanta, iar aroma iti dispare din sinusuri si-i simti lipsa asa ca inchizi ochii inspiri adanc mirosul imbietor al parfumului, dar e doar o deceptie psihica pe care tu nu ai puterea sa o controlezi, insa realizezi ca acea silueta seducatoare te controleaza cu unda de miros, purtandu-te pe unde doreste ea, printre case, pe strazile goale si pline de zapada, iar tu urmezi halucinat ca un nebun dara de sange ce-ti curge din palme si in picuri vezi urme de pasi, urme din care se ridica tocuri, si glezne delicate, si doua gambe care sunt continuate de coapse apetisante, iti ridici privirea-n gol si talia si abdomenul si bustul iau forma, bratele incep a fi conturate de unda de parfum si acum le vezi clar intinse spre tine, se inalta gatul inalt si subtire, din care ia nastere o mina dragalasa a unei femei frumoase, iar tenul laptos si parul negru iti trezesc simtul vizual si observi o dara punctata de sange, si cand deschizi ochii, ea dispare ca un fulg topindu-se in palma.

Si inspiri inca o data atat de tare, dorind sa o revezi, sa o simti langa tine, imbratisand-o, imbratisandu-te, sarutandu-va, sa fii in lumea ta numai cu dansa, sa ii arati lucrurile care ti se par tie minunate, sa-i povestesti experientele tale, amintirile tale de copil si adolescent, sa o porti cu tine prin lumesa stii ca este alaturi de tine intotdeauna si daca te uiti in stanga ta o vei avea langa tine, si tragi in piept aerul atat de tare ca sa-i prinzi mirosul incat particulele de gheata din atmosfera iti intra pe tractul respirator, se depoziteaza, si plamanii tai se sting cu repeziciune din cauza diferentei de temperatura si a hemoragiei interioare. Simti cum se umfla dar nu poti face nimic, inca esti extaziat de mirosul fin al unui parfum de dama, iar caldura oferita de sangele lasat zburdalnic si liber sa curga prin alveolele pulmonare, te cuprinde si-ti creeaza un sentiment de bine, o stare extatica, dar timpul trece, iar tu esti cu gandul la ea, o visezi, dar nu o vezi clar, incerci sa-i focalizezi imaginea in fata ochilor tai, sa ti-o imaginezi aproape de tine in bratele tale. Insa pieptul ti se sparge, frigul iti patrunde in inima, inghetand-ti sangele care vine si pleaca, iar presiunea exercitata de aorta se loveste de cheagul de sange inghetat din partea superioara si inima supureaza cu sange, care in contact cu gerul ingheata aproape instantaneu, transformandu-te intr-o pernuta de ace de gheata

Functiile vitale se sting fugitiv una dupa alta, ochii se innegresc, limba revine in pozitia ei prenatala si iti blocheaza esofagul si traheea, sangele a incetat sa mai curga, frigul a patruns prin vene si a ajuns in capilarele cerebrale, creand o atmosfera de permafrost in cavitatea neuro-craniana. Si esti constient ca ai murit. Stai. Esti constient. Ca ai murit?! Dar n-ai murit din moment ce inca esti constient. Atunci ce se intampla? Nici tu nu stii. Ramai perplex, si te uiti intens in sloiul de gheata din fata ta,si observi cum mocirla se scurge incet pe canalul vertebrelor, si ramai doar tu.

Cine esti tu? Nu stii, este raspunsul general valabil care te sacaie, parca de prea mult timp. Timp? Notiunea iti este parca interzisa sa curga lin spre tine prin sinapsele care ar fi trebuit sa fie acolo. Nu mai esti sigur de nimic. Esti prea extenuat ca sa continui, asa ca te obligi sa atipesti macar pentru putin. Auzi in tine niste voci care te saluta voios. Incerci sa le gasesci, scrutezi orizontul, dar nu vezi nimic. E intuneric aici si esti singur. Te uiti in interior, poate vin de acolo. Dar constiinta e de mult decedata, iar nervii subconstientului alearga dintr-o parte in alta, agitandu-se ca niste copii care se joaca pentru prima data cu alti copii in zapada, nestiind ce sa faca. Perspectiva se schimba si observi ca te uiti la tine, dar prin alti ochi. Stratul de inocenta care iti incetoseaza privirea si creeaza o patura ce-ti obtureaza perceptia realitatii, se intensifica, se ingroasa, cu fiecare fulg care se asterne.

Debusolat. Fara nicio perceptie, fara sa realizezi ca ceea ce faci e bine sau rau, te arunci in forfota de langa tine cu gandul sa-i ajuti pe acei copii sa se joace in zapada. Sa le explici cum se fac bulgarii de zapada, cum se arunca, cum se face un om de zapada. Dar pe masura ce te apropii de ei, totul se topeste. Neputandu-te opri, ajungi in mijlocul lor, si le vezi dezamagirea de pe fata, si-ti pare rau ca le-ai stricat placerea. Insa in momentul in care te-ai oprit si ai schitat gandul, totul in jurul tau a inghetat. Acum 11 statui te inconjoara, si te privesc cu o rautate inocenta. De frica, de tensiunea exercitata asupra psihicului tau fragmentat, cedezi si lesini.

Deschizi ochii. Te afli intr-o camera mica, stramta, dar foarte inalta. Adiacent peretelui o scara de lemn de stejar, a carei sfarsit nu-l observi. Iti dai seama ca nu ai decat o singura cale, si anume sa urci, incepi acest proces, aceasta miscare repetitiva, stiind ca nu stii unde vei ajunge, dar ca vei ajunge undeva. Urci si urci si pierzi numarul scarilor urcate, iar in momentul in care ai pierdut sirul, o raza de lumina, pal-galbuie se proiecteaza pe peretele din spatele tau. Urci si urci, si vezi o ferastruica, pe care din nesabuinta iti scoti capul pentru a vedea ce este afara. Insa singurul lucru pe care-l vezi sunt norii in jos in departare. Imaginile se misca cu o repeziciune halucinanta care iti imprastie cortexul spre extremitatile craniene. Urci, cobori, te intorci, stai, scarile parca se urca singure unele peste altele, picioarele tale nu te mai asculta si parca fug de tine, insa tu fugi dupa ele pentru ca nu vrei sa fii sectionat. Esti constient de halucinatia pe care o traiesti, insa nu poti sa scapi de ea. E ca un cosmar care-ti place, care iti face placere, numai ca tu chiar il traiesti, nu esti doar perspectiva obiectiva, nu privesti lucrurile dindarat, ci esti acolo in mijlocul lui, esti centrul turnului, iar turnul urca si coboara in jurul tau. Simti ca se rupe, sforile care te tineau in suspans se destrama fir cu fir forta torsionata a lor scade din intensitate si cad intr-un hau imens ca niste pietre. Te simti furios, speriat, adrenalina incepe sa-si faca efectul realizand ca trebuie sa te calmeze si sa iti alerte simturile,… pe care tu nu le mai ai. Apare o neconcordanta intre aeste functii neuro-fizio-psihologice, iar tu te lasi prada caramizilor care cad pe langa tine din varful turnului.

Stii ca nu poti face nimic decat sa stai acolo si sa astepti ca o caramida sa-ti cada drept in crestetul capului, sa ti-l sparga si sa te elibereze, insa acest sentiment este invaluit de frica, deoarece constiinta ta realizeaza ca tu vei muri cand acea caramida te va lovi, si-ti va fisura craniul, iar siroaie mici de sange vor tasni, si-ti vor inunda pe de o parte iti va inunda creierul, iar neuronii se vor balaci in plasma rosie si vor fi atacati de o necrobioza exagerata, luand contact cu aerul si bacteriile de suprafata, insa pe de alta parte tu constientizezi faptul ca moartea ta va surveni atunci cand plasma rosie iti va inunda fata, ochii, gura, laringele, faringele, si se va duce in plamani si in stomac, provocandu-ti o stare de voma accentuata de o stare de sufocare, in care tu nu poti face nimic decat sa-ti astepti sfarsitul, neputincios incercand sa crezi ca poti sa te eliberezi de acele sfori care acum te tin in suspans undeva spre baza turnului, de unde vezi forfota mocirloasa de jos a vietuitoarelor care te asteapta sa cazi spre a se infrupta din tine, sa-ti preia informatiile, sa te hacuiasca si sa manance fiecare cate o mica particica din tine pentru ca le-ai distrus visul si bucuria, vezi cele 11 forme agitandu-se, incercand sa sara spre tine sa te ajunga, sa te sfasie in mii de bucati, iar lucrul care le atata sunt picaturile de sange care se scurg de pe tine si picura podeaua turnului cand cele 11 creaturi nu sunt atente pentru a se bate pe cea mai infima cantitate a plasmei tale rosii.

Dorind sa scapi de acest sentiment de neputinta, de acest sentiment ca ai un tel atat de inalt incat realizezi ca nu-l vei atinge niciodata, incerci sa te strecori pe marginea geamului si sa te arunci in gol. Vizualizezi ca iti intinzi mainile ca doua aripi de pasare si incerci sa planezi, dar nu poti asa realizezi ca vei pica in gol ca un bolovan fara nicio aerodinamicitate, iar presiunea exercitata de viteza si de acceleratia gravitationala iti scoate tot sangele din cerebel si tot aerul din sistemul respirator. Iar inainte sa atingi solidul, creierul tau cedeaza tensiunii si presiunii psihologice a unei caderi in gol si se lichefiaza, suspendandu-te deasupra solului, iar nervii si neuronii se scurg incet pe pardoseala turnului.

Ce s-a intamplat? Ai fost lovit de o caramida care acum e faramata langa tine in mii si mii de bucatele, insa tu nu o bagi in seama pentru ca abia acum ai realizat ca ai ajuns jos si ca esti sfasiat. Vezi in jurul tau din 10 perspective 10 creaturi in jurul tau, a corpului tau, pline de sange, care se infrupta cu ardoare din corpul care a fost al tau. Innebunite de frica ta transmisa prin fiecare bucatica de carne a firii tale, incep sa fuga disperate spre zidurile turnului, si incep sa se catere. Ochii tai se schimba spre o alta perspectiva, si acum vezi toate aceste imagini intr-un rosu-violet. Te uiti, sau crezi ca te uiti in jos, si vezi ochii tai verzi sfartecati, iar neurocraniul tau este spart ca o nuca de cocos, si iti vine greata vazand cum iti mananci propriul creier. Lesini din cauza imaginilor dure, dar parca de fapt nu lesini ci adormi ca dupa o masa indestulata cand esti satul si singurul lucru pe care vrei sa-l faci e sa dormi.

Te trezeste forfota din jurul tau, si vezi 10 siluete agitandu-se degeaba in jurul tau. Perspectiva se ridica la inaltimea unui om si violetul din imagine dispare, simti cum adrenalina iti pompeaza in muschi in oase in articulatii, in nervi, modificandu-i spre a nu simti durerea si spre a le modifica timpii de reactie, simti cum in interior creatura in care te afli se metamorfozeaza in ceva de o agresivitate nemaiauzita. Adrenalina si hormonii patrund si in zona cortexului unde se afla constiinta ta si te irita, te enerveaza, si devii atat de agresiv, si iti aduci aminte ca aceste creaturi te-au sfartecat nu cu mult timp in urma, si pornesti spre ele cu o viteza ucigatoare, cu un sentiment ce iti spune sa-ti iei inapoi tot ce au furat de la tine, iar ei nestiind ce se intampla iti cad prada usoara si-i sfarteci cu cea mai mare usurinta, cum ar sfarteca un tigru, o bucata de carne aruncata peste gard la gradina zoologica.

In agitatia maxima produsa, simti cum o picatura de sange te picura pe buze, scuturi din cap, deschizi ochii mari, te freci la ochi, si nu-ti vine sa crezi. O casa, o strada, un felinar cu o lumina orbitoare. O forma de nedeslusit isi agita undele. Zapada se asterne usor, iar picatura de sange care te-a picurat este de fapt din buza crapata de vantul rece Lumina felinarului se stinge, insa sub becul stradal o fiinta sta zgribulita intr-un palton maro-visiniu. Fugi spre acea fiinta, te impiedici de o tabla iesita in relief sub stratul de zapada, te dezechilibrezi, si esti prins. Deschizi ochii sub respiratia calda, insa nu ai timp sa reactionezi ca deja buzele voastre s-au atins. Ii vezi ochii maronii si suvitele de par negru iti protejeaza fata de bataia apriga a vantului.te ridici in picioare, o strangi in brate, scuturi din cap, si vezi o silueta delicata de dama cocheta, conturul fiind creat de urmele zapezii topite de paltonul maro-visiniu si a parfumului, pe care il inspiri cu ardoare, insa nu reusesti sa te abtii si iti place ceea ce vezi, si te incanta, si o saruti din nou, iar aroma iti dispare din sinusuri si-i simti lipsa asa ca inchizi ochii inspiri adanc mirosul imbietor al parfumului.

Realizezi ca acea silueta seducatoare te controleaza cu unda de miros, dar nu-ti pasa, te lasi purtat pe unde doreste ea, printre case, pe strazile goale si pline de zapada, iar tu o urmezi halucinat ca un nebun. Privirea ta este atrasa de stralucirea zapezii insa sentimentele care te imbata te fac sa-ti ridici privirea de urmele pasilor ei din care se ridica tocuri, si glezne delicate, si doua gambe care sunt continuate de coapse apetisante, iti ridici privirea-n gol, uitandu-te la ea cu o fata tampa, plina de ardoare si de dorinta. Ridicand privirea se concretizeaza in mintea ta talia si abdomenul si bustul care iau forma, bratele incep a fi conturate de unda de parfum si zapada prinsa de manecile pardesiului si acum le vezi clar intinse spre tine, se inalta gatul inalt si subtire, din care ia nastere o fata dragalasa a unei femei frumoase, iar tenul laptos si parul negru iti trezesc simtul vizual si observi o dara punctata de sange, si cand deschizi ochii, ea dispare ca un fulg topindu-se in palma.

Iar tu scuturi din cap, iti duci mana la frunte si palpezi, vezi ca te doare, simti umed, si iti plasezi mana in dreptul ochilor si vezi o pata de sange. Ridici privirea, rosu si pe stalpul din fata ta, scuturi din cap, te uiti la ceas rapid, e 7.45pm. "Nu mai visez cu ochii deschisi" iti ordoni, desi singuratatea te apasa aspru pe suflet si vrei pe cineva in viata ta langa tine. Iti scuturi acest gand si iti dai seama c-ai intarziat si te grabesti sa treci strada pentru a ajunge in statia de autobuz.

Auzi un claxon lung. Un tipat strident care iti patrunde cu o mare pregnanta prin timpan, nervi si apoi in creier. Vezi o balta de sange, simti cum vantul de seara iti patrunde in plamani. Dar nu e rece, deoarece simti cum sangele iti inunda orice cavitate. Si te stingi cu gandul ca ai dezamagit o persoana, ca nu vei ajunge sa o intalnesti, si nu stii daca ar fi putut iesi ceva frumos si placut din acea intalnire. Si esti ofticat ca acea persoana este dezamagita de tine pentru ca numai vii la intalnire. Si stii ca nu mai ajungi sa o vezi, sa-i zambesti, sa-ti zambeasca, sa o imbratisezi, sa te imbratiseze. Insa te fortezi sa-ti amintesti ceva frumos din viata ta, de o mare albastra pe malul caruia te balansa tatal tau intr-un leagan in forma de avion, de o inghetata alba cu ciocolata incununata de gloria primului sarut si a unei iubiri infantile care inca are reverberatii si-n ziua de azi, si incet, incet un zambet sincer isi face drum pe chipul tau luminandu-l in fata inevitabilului.

Zambind fara rost ca un cretin in mijlocul strazii, cu picioarele intr-un parbriz spart si capul pe o capota inundata de o balta de sange iti alungi ultima suflare cu gandul, "de ce tocmai mie?" iar un singur cuvant iti iese bolborosit din gura inundata de sange: "Apetisant"

Folclor Virtual

2008-12-20T17:54:00.003+02:00

O poveste din folclorul virtual romanesc. L-am vazut, l-am citit si il dau mai departe pt ca e real.

Enjoy:

Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-hipohondri… adica noi…

Se spune ca zilnic trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar, pentru a preveni diabetul. In fiecare zi trebuie sa bei doi litri de apa si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei. Zilnic trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea “L.Cassei Defensis”, care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure. In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin rosu, pentru acelas lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era.

Daca le bei pe toate impreuna, chiar si daca faci o indigestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza. In fiecare zi trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Trebuie sa mananci intre 4-6 feluri zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura. Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii… fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax. Mai bine umple cada si pune muzica, pentru ca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru . Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21de ore. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dupa statistici, vedem 3 ore zilnic televizorul.

Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora pe jos, adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers. Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta deasemeni. Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia. Ah!, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia Asta ia timp; si nici nu mai vorbim daca este sex tantric !!! (cu respect iti amintesc: dupa fiecare mancare , trebuie sa-ti perii dintii).

De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal… copii. In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic. Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa. In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor (tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera? Cheama-ti prietenii si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie ). Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Ce bine e ca deja am crescut si nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi. Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe care trebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de All Bran, care face foarte bine.

Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent… Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti… DACA DEJA L-AM MAI SCRIS, SCUZE… ESTE DIN CAUZA BOLII ALZHEIMER, PE CARE, IN CIUDA ATATOR INGRIJIRI, NU AM PUTUT SA O COMBAT.

Sper ca v-a placut.

Textul nu-mi apartine.

Iashington

2008-07-08T16:27:00.002+03:00

Un proiect interesant. Promitator. Care are ceva interesant de zis .

IASHINGTON Conference website

Where? Iasi - Romania When? 1-7 September 2008

Can you spot a great opportunity? Seven days of intense experiences in an international environment

What is IASHINGTON?

Iashington represents an international conference, organized by AIESEC Iasi (Romania), whose purpose is to bring 160 participants from different countries, connecting them around the idea of multiculturalism and professional growth and development.

How can I join?

To attend this conference, the delegates have to fill in an application form found on the Sign Up section. If accepted the delegate must pay a 100-euro fee, when arriving in Romania. This fee covers accommodation and 3 meals a day.

Apply until 15th of July and the conference fee will be only 100 euro.

Pneumonii de vara.

2008-05-13T13:14:00.003+03:00

Unde-i salvarea ta acum? Ti-ai pierdut viata, ti-ai pierdut visele. Smulge-ti pielea poate vei simti ceva. Tusea iti umple gura, simti in gura bucati de plaman. Iti smulgi plamanii din tine, si te asezi langa ei, iti aprinzi o tigara si le dai un fum. Te incumeti in a inchide ochii si a respira. Incet te stingi langa ai tai plamani, batand aritmic in prezenta cordului tau dezvelit. Coma.

Lebede moarte pe un platou sangerand, aripi incinse in cenusa arzanda, intortochiate ca spira unei tenii incolacite in intestinele tale. Ceea ce vezi nu e real. Cei ce stiu nu-ti vor spune. Totul e pierdut, vinde-ti sufletul celui care da mai mult. Frumusete? Nu este nevoie de asa ceva aici. Totul e gri si in siropat de o lebada hemoragica in fundul cerului. Ti-ai pierdut perceptia de dragoste, de viata, de iubire, in acest tarc al fricii. Te invarti in jurul propriului cadavru calamitat de necroza. Simti cum dragostea mamei se stinge incet incet si numai exista decat in amintirea placuta a celor 2 minute de ultima suflare. Cara-ti in spate sufletul salbaticit de violenta amintirilor neuropsihotice.

Nu are niciun sens. singe-ti mintea, aruncati creierul, increde-te in mesia noptilor de primavara. Ceea ce vezi nu-i real. Increde-te in ceilati care nu te sustin. Tipete infundate razandu-ti in ceafa, murind incercand sa te trezeasca la realitate.

Lebede moarte, aripi rupte, plumbul lui Bacovia, salbaticia africana. Sunt momente in care simti ca ti-e frica pentru lume, ca ti-e jene de toti noi, plutind prin serul emotional al carui victima esti, reflectand, luand decizii asupra ce e bine si ce e rau.

Te plimbi prin gradina edenului, Ce dracu' crezi ca vrei sa vezi? Copacul? Exact ca o oglinda reflectand pasii vietii tale, in raul violet te reflecti pe tine. Pentru o secunda se reflecta o imagine nu a ta, si memoriile te invalmasesc, si toate ranile ti se deschid si te deshidratezi. De sange.

Ti-ai trait viata la marginea prapastiilor. Inchide-ti ochii si spune-ti rugaciunea pe cartea mortilor martiri. Viscereaza-ti ficatul si arunca-l in alcool. Te paste ciroza. Si infarctul. De cancer malign numai vorbim. Iar tu te vaiti de spasme musculare.
Si daca te plimbi prin gradina edenului.....

Ma intorc, vin inapoi. Te posedez de corp, si-am sa te fac sa arzi. Voi avea foc, voi avea forta, voi avea puterea sa-mi fac rautatea sa-si ia cursul. Traiesti singur. Mintea ti-e alba. Ce-ai vazut? Nu m-ai fi crezut? Noaptea-i reala, nu fantasmagonie.

Violeaza-mi mintea, miroase florile de pe camp. Sari in sus si arunca-te in maldarul de iarba. Muscate-ar un sarpe de cur, sangerati-ar plaga pana ai convulsii hepatice.

A avut multe de spus. A avut un cacat de spus. Fie-v-ar dor de el. Nu-l pangeti. Nu toti care se cred sunt martiri. Nu toti martirii vad divinitatea. Deasupra unei multimi vocea rasuna puternic de tare. Luand in desert isi arata cu degetul toti siroposii, toti ciumatii, toti care sunt peudomodele sociale. Fie-v-ar dor de el.

Mori tu pentru el? Iei tu un sis in spate? Te crezi in stare? Nu?! atunci da-l dracu' jos de pe crucea jegoasa, imbraca-l in costum de matase, ingroapa-l si da-ti foc.
Arunca-te in groapa comunala. stinge-te de cadavrele urmasilor fanatici. Pune-ti cenusa in cap si arunca-te in abisul metropolitan. Ia-ti servieta si inghite-o.
Nu-i un martir. E un nebun. Un delir in devenire. O psihoza explodata.

Nu auzi?! Da-te in pizda matii jos de pe cruce. Avem nevoie de spatiu sa batem in cuie alt prost. Ca sa cresti in ochii lor trebuie sa mori, trebuie sa fii crucificat, pentru minciuni, desertaciuni si pacate. Nu auzi? Te faci surd?

Pa.

Unde-i salvarea ta acum? Ti-ai pierdut viata, ti-ai pierdut visele. Smulge-ti pielea poate vei simti ceva. Tusea iti umple gura, simti in gura bucati de plaman. Iti smulgi plamanii din tine, si te asezi langa ei, iti aprinzi o tigara si le dai un fum. Te incumeti in a inchide ochii si a respira. Incet te stingi langa ai tai plamani, batand aritmic in prezenta cordului tau dezvelit. Te sinucizi lent. Si-ti infigi capul intr-un cacat.

Punct. Amatorul.

2008-05-10T17:19:00.002+03:00

Amatorul / The Amator
by romanianmovies

Pur si simplu m-a lasat pe spate. Un film excelent.

more info here.

Missed me ?!

2008-05-10T17:13:00.004+03:00

Asa si ce daca?! am avut treaba da?! ce nu intelegeti... hai ca va aduc materiale noi :D.

Mi-am luat pantofi, o geaca de blana, un chilot de tabla si o pereche de sosete din mohair de Turturenii de Munte. am fost in mol si mi-am luat hainute scumpe. >:P Sa fim seriosi.

Mi-a fost oarecum lene probabil... poate ca am cautat materiale noi. Probabil ca probabil..oricum nu stiti nimic asa ca hai bagati la citit :)) sau vizionat.

Shake the disease.

2008-04-09T03:00:00.002+03:00

“Scriu pentru ca trebuie. Scriu pentru ca-mi face placere si pentru ca ma ajuta sa trec peste ceea ce consider eu ca ma afecteaza. Pastilele astea nenorocite nu te ajuta cu nimic, iar psiheatrul ala e un imbecil si jumatate. Nu ar face diferenta dintre problema unui copil de 7 ani caruia i s-a furat acadica si problemele unui sociopat cu tendinte sinucigase. Asa ca recurg la singurul lucru care ma poate ajuta zilele astea, si anume scrisul. Imi face placere sa scriu. Incep sa uit de toate. Sau ma rog uit de restul pentru ca altceva mai bun de facut n-am, si din cauza lipsei de inspiratie ma apuc sa scriu amintirile mele, poate nenorocitul care le va citi va avea ori o erectie ori se va gandi ca este si altceva in amintirile astea. Poate ma intelege si pe mine cineva, chiar daca atunci voi fi mort de ceva vreme. Macar stiu ca am sa dau cuiva de gandit…

Timpul trece pe langa noi, prin noi, si lasa in urma lui scrieri ale unor vieti sau amintiri placute, nedorite, refulate, deprimante sau distrugatoare a oricarei urma de speranta. Timpul este. Exista. Este fiecare moment, fiecare clipa, fiecare sorbitura din apa vietii, pentru ca, sa fim seriosi, daca nu ar exista timp, noi nu am exista. De fapt verbul exista, prin definitia sa se identifica cu timpul. Timpul leaga fiecare lucru, intareste fiecare relatie. Datorita timpului natura se naste, moare si renaste. Daca stam sa ne gandim bine timpul este cel mai important factor al vietii noastre. Are atatea influente atat asupra fenomenelor fizice cat si asupra mentalului. Influenta timpului asupra mentalului este definitorie pentru orice persoana. Cu timpul ne maturizam, devenim din ce in ce mai atenti la ce este in jurul nostru. Perceptia este in stransa legatura cu timpul, puterea noastra de a ne folosi mintea este in aceeasi stransa legatura cu timpul.

Timpul despre care vreau sa vorbesc este relativ scurt. Trei luni. Atat. Desi pare putin, in trei luni se pot intampla multe. Autorul considera ca aceste trei luni ii sunt definitorii pentru aceste patru zile in care mentalul sau sufera. Desi intre aceste trei luni si aceste patru zile este o diferenta de opt luni, relevanta este ireperibila.

Fizic, cele trei luni au trecut ca un zanganit de chei. Psihic, cele trei luni au durat trei ani. Aceste luni sunt lunile de iarna. Poate pentru cititor ele nu au relevanta dar pentru autor faptul ca intamplarile s-au petrecut pe timp de iarna au o semnificatie numai de el stiuta. Ciudata este este perceptia asupra celor trei luni in aceste patru zile de boala mintala.
Prima zi…nenorocita aia de asistenta iar incearca sa-mi bage pe gat pastilele alea inutile. Ce-as lega-o de scaun si-as indopa-o cu prostiile pe care ni le dau. Iar imi pierd gandurile din cauza lor. Minunatiile astea ma fac sa aberez. Si sa devin si mai depresiv. Ce aiurea e cand realizezi ca esti depresiv. Ma compatimesc. Uite-te de exemplu la nenorocitu ala care si-a calcat familia cu masina. Nici nu stie ce-i cu el. E clar. E un caz fericit. Din pacate eu imi amintesc lucid toata chestia, si asta ma face sa-mi doresc sfarsitul cat mai grabnic. Uite ca incepe. Ce ma enerveaza cand sunt constient ca prostiile astea isi fac efectul. Nu puteau sa-mi dea o gura de alcool sa ma ameteasca putin. Imi era mai simplu.

Zorii trec pe nesimtite, nici macar nu este perceputa prezenta unui asemenea fenomen magnific prin splendoarea culorilor generate de cerul furibund al diminetii. Acest moment din zi este un calmant puternic doar daca il prinzi la momentul oportun, daca l-am ratat mintea-mi o ia razna. M-am invatat sa ma trezesc dimineata si sa privesc rasaritul. Imi era mai usor. Acum insa din cauza somniferelor pe care mi le baga in cina, adorm ca un prunc si ma trezesc la ora unspe sau doispe. Ce ma pot enerva. Doar am vorbit cu doctoru’ ala sa ma lase sa vad rasaritul, dar se vede ca nu m-a ascultat. Mi se pare si normal. Cine ar asculta un depresiv…

Imi aduc aminte de ea. De blonda aia fantastica, si de picioarele lungi ca a unei barze, dar nu erau asa osoase, erau asa parca-nmuiate in carne, numai bune. Apetisanta femeie. Parul ii ajungea in dreptul sfarcurilor, si avea o culoare la fel ca razele soarelui care patrund printre jaluzele in camera de spital in jurul orei 10. Ceea ce il facea atat de fantastic erau buclele adorabile care cadeau pe umeri suav si parca te ademenea sa iti lesi privirea in jos inspre sanii voluptosi in forma de grefa. Prima data cand am zarit-o in tramvai eram atat de absorbit de postura ei dreapta, demna, de femeie de afaceri, incat am uitat sa cobor in statia in care trebuia si-am ratat interviul…

Acea seara cu ea a fost fantastica, i-am pregatit faimoasa mea salata de fructe, care din pacate s-a transformat in cu totul alta scena. Abia taiam merele cand a venit usor spre mine si m-a strans puternic in brate. N-am crezut niciodata ca o femeie atat de suava poate avea atata forta in ea. M-a strans atat de puternic incat am tusit zece secunde dupa ce mi-a dat drumul. Initiativa ei m-a fascinat. S-a urcat cu picioarele pe tejghea si a inceput sa-mi maseze umerii dupa care incet, incet a coborat cu varful picioarelor spre o zona sensibila. Dorind sa termin delicatesa am incercat din rasputeri sa nu o bag in seama insa, vazand ca incerc din rasputeri sa ignor ceea ce facea ea, a luat bolul in care adunam ingredientele si mi la turnat in cap, mi-a pus mainile pe dupa cap si m-a tras inspre ea soptindu-mi la ureche ca eu sunt salata ei de fructe. M-a impins violent pe masa din mijlocul bucatariei, si a inceput sa-mi descheie camasa nasture cu nasture, tachinandu-mi gatul umed cu un usor suvoi de aer cald. Cum deschidea un bunghi, cum saruta locul, mainile ei se miscau peste corpul meu ca o apa, provocandu-mi fiori electrici la fiecare contact cu varful degetelor ei. Nici nu stiu cand m-a dezbracat, eram mult prea extaziat de aceasta blonda apetisanta, sisimteam cum napusteste asupra mea o urgie. Si deodata mi-a infipt fata in trandafirul ei roz, impleticindu-si picioarele in jurul gatului meu…"

(O dara de stilou curgea spre marginea foii alunecand de pe masa. Isi inclesta mana in piept, si nu dadea drumul, parca vroia sa-si scoata inima sa si-o resusciteze....palpitatii puternice de inima...o respiratie mult prea sacadata...o busitura. Un stilou se rostogolea spre usa pe podeaua mochetata...)

Aceste notite au fost gasite in sertarul al doilea de la noptiera unui pacinet al institutului nostru, care suferea de o depresie initiata de o conditie obsesiv-compulsiva. Pacientul a fost gasit mort in patul sau in urma unui infarct miocardic, produse in jurul orei 20:45. Notitele au fost luate de medicul de garda, din cauza faptului ca rudele pacientului sunt de negasit pana in prezent. Ele sunt redate in forma lor originala, pentru a putea studia cazul.

To punk or not to punk.

2008-04-09T01:11:00.002+03:00

Oamenii ar trebuie sa fie ei insisi, toti suntem catalogati ca goth, emo, metalisti, rokeri, blackeri, deatheri, punkeri, tocilari sau smecheri, manelari sau orice alt gen de tipar format de-a lungul timpului, ar trebui sa fim dracului cool(la modul chilled) si sa avem dracului respect unu' pentru altu'.

punk este sa nu fii punk.
gandeste, spune, fa, fii ceea ce vrei TU.
asculta orice muzica iti place tie.
imbraca-te cum vrea muschiu' tau.
nu mai incerca sa-i impresionezi pe altii.

NU mai incerca sa te integrezi dracului intr-o singura categorie atat de mult pentru ca asta e cel mai tmapit lucru pe care-l poti face, pentru ca le dai posibilitatea altora sa te defineasca sa te catalogheze si sa te stigmatizeze.

Nu trebuie sa ai creasta sau tatuaje sau piercing-uri, nu tre sa faci nici un lucru de cacat ca sa te integrezi in niciun cacat de grup.

Punk inseamna sa fii tu insuti, sa-ti placa ceea ce tie iti place, sa faci ceea ce vrei si sa nu trebuiasca sa-ti construiesti viata ca sa indeplinesti asteptarile oricui, in afara de ale tare. Nu exista nici un cod al imbracamintii, nicio culoare de par, sau reguli sa fii punk, avand in vedere ca a fi punk inseamna sa fii sincer cu tine insuti.

Battle of the sexes.

2008-03-31T17:08:00.000+03:00

Say NO to adoption!

2008-03-30T15:37:00.002+03:00

Matumbo Goldberg

Momma I'm stuck!

Bing, bang... viral de-a binelea

2008-03-30T15:21:00.001+03:00

Dupa ce toata lumea a cantat "Bing, bang..." cu inflacarare, zilele trecute a avut loc o intamplare care sparge orice tipar de advertising sau de comunicare. Un consumator marcat pe deplin de sfatul psihologului Sprite a trimis un SMS cu textul "Sunã-mã urgent la 0750777483. Nu mai am baterie." Si probabil ca "victima" a si sunat la numarul nostru, unde a dat peste o voce feminina. Vocea l-a invitat sa apese pe tasta corespunzatoare urgentei pentru care a sunat... Nici urma de prietenul sau cunostinta care a ramas fara baterie.

Ideea consumatorului a fost super cool. S-a transmis urgent din om in om, ca o gluma buna. Toata povestea a fost preluata pe bloguri, care analizau responsabil si serios acest demers de marketing viral lansat de Sprite :)) De-aia le zicem acum, tuturor celor care au primit acest mesaj, ca nu Sprite e autorul, ci un consumator genial caruia ii suntem recunoscatori.

Echipa Sprite.ro

copiat de pe Sprite.ro

Imnul curajului.

2008-03-30T15:11:00.002+03:00

Sunt singurel, bing bang.
Printre copaci, bing bang.
Si sunt lovit, bing bang.
Si sangerez, bing bang.

La la la la la la...
La la la la la la...
La la la la la la...
La la la la la la...

Dar chiar nimic, bing bang.
Nu ma va opri, bing bang.
Sa cant acum, bing bang.
Un cantecel, bing bang.

La la la la la la...
La la la la la la...
La la la la la la...
La la la la la la...

Need I say more?!

2008-03-30T01:57:00.004+02:00

Short story.( Collected Thoughts album)

2008-03-27T23:54:00.002+02:00

alt eu: memoria ti-a dat tot timpul voie sa fii fericit?
eu: da, pentru ca acolo nu-s ingradit de nimic
eu: ma rog, nu memoria, mintea, imaginatia. memoria e ca o baza de date in care pastrez ce-i mai frumos.
alt eu: probabil din cauza asta, multi oameni... sunt nefericiti.
eu: sau fericiti in prostia lor.
alt eu: nu pot doar sa pastreze momentele intr-un loc anume...ei le reinvie mereu...
eu: pana se uzeaza si numai ramane nimic
alt eu: stii...unii traiesc din amintiri...unii vor sa stearga totul...toata viata lor.
eu:si totusi cei care isi sterg viata...incep una noua...iar cei care traiesc din amintiri mor in propriul lor vis.
alt eu: nu vreau sa peird nimic...sa uit sau sa sterg...pentru ce? e viata mea...cu totul, cu suferinta si amagiri.
eu: stii viata e frumoasa...doar ochii vad uratul si frumosul, nasul simte placutul si mirosul descompunerii, urechile aud valurile marii sau bubuielile urbane.
eu: noi alegem ce vedem, ce auzim, ce mirosim. se poate oare, oare sa simtim numai frumosul? Oare daca ar exista numai frumos, l-am mai putea numi noi frumos?
alt eu: ar fi banalitate, ar fi plictiseala, ar fi totul roz si frumos.
eu: numai daca ne-am da seama ca exista frumos, pentru ca fara urat nu exista frumos si fara frumos nu exista urat.
eu: de aceea avem nevoie sa suferim, ca sa ne dam seama de bucurii...de aceea trebuie sa fim amagiti cateodata, ca sa realizam cand suntem cu adevarat invingatori.
alt eu: cel mai adeasea suntem invinsi... ramanem fara putere; numai luptam...dar totusi ne gandim... si o luam del a capat de prea multe ori.
alt eu: dar trebuie sa o facem ori de cate ori trebuie sau... vom ramane in intuneric mereu.
eu: dar din intuneric ajungem in lumina. ne obisnuim cu intunericul... si vedem lumina. ne obisnuim cu uratul si vedem imediat frumosul.
eu: numai de l-am putea atinge, numai de l-am putea simti in toata fiinta noastra. dar nu putem. DE CE? Pentru ca am stat prea mult in intuneric.
alt eu: intunericul, ne schimba oare? sau ne face mai slabi?
alt eu: vreau sa cedez si sa raman in intuneric... sa vad cat rezist. fara sa vad lumina frumosului
eu: ne schimba, ne orbeste. dar nu intru-totul. lumina o vezi...pentru ca speri sa o vezi. daca nu tu constient, tu cel din launtrul tau.
alt eu: dar poate sufletul meu evita lumina...numai poate indura. vrea sa uite...se zbate...si nu vreau sa gaseasca iar acea lumina...acea cale...poate spre fericire...sau iar spre tristete...sau spre moarte.
eu: dar nu sufletul e cel dinlauntrul tau...ci tu in forma pura, tu imbinarea dintre trup si suflet, tu cel care creeaza visele, tu cel care esti in vise, tu observatorul lor. acela se zbate si vrea sa vada lumina
eu: lumina nu este doar speranta, nu este doar frumosul, este insasi viata. fara viata nimic nu e frumos, nu e urat, nu e disperare, nu e moarte, nu e nimic si e totusi totul.
alt eu: fara lumina nu putem trai...atunci de ce alegem intunericul...sunt doar doua cai
alegem intunericul pentru a-l lumina...noi oricum stam in umbra, in penumbra. nu vom sta niciodata in lumina orbitoare sau in intunericul abisal. vom fi la mijloc. pentru ca asta suntem noi; mijlocul, imbinarea, noi suntem umbra luminii in intuneric si umbra intunericului in lumina.

Abstract Poetry.

2008-03-27T23:21:00.003+02:00

Versificatie
Stau si fumez
de-o viata
Vreau sa creez
in ceata
Ma distrez
c-o creata
Iarasi desenez
pe gheata
Vreau sa visez
o fata.

Cearta
Esti o facatura
lumea-i o mixtura
Eu ma duc sa dau o tura
Tu sa taci ca-ti dau in gura

Nu e nimeni pe aici
Tu ce naiba vrei sa-mi zici?
Haide. Gata! Vezi pitici!?
Sa-ti dau una?
Vezi ca pici!

Astept in frig
Stau si fumez
Si curu-mi ingheata
Gandurile-mi creionez
Astept ceva mai bun de la viata
Ochii imi curg.

Si cafeaua e calda
Iar banca e rece.

Astept poate cade-un fulg
Dar iarna nu vine
Imprejuru-mi e rece
Timpul nu trece
Si totusi mi-e bine.

Un fior ma strabate
Si ea numai vine
Imi aprind o tigara
Iar frigul ma bate
Lumea nu tace
Si totusi mi-e bine.

Frigul coboara
Si trag din tigara...

Dimineata
Afara-i frig si ceata deasa
ploaia cade pe o masa
vantul bate indarat
iarasi eu nu ma arat.

Apa-i gheata, geamu-i gheata
eu nu dorm de dimineata
vantul bate cu putere
ies afara sa-mi iau bere...

Abur iese din cafea
ies afara dupa ea
vantul bate-n fata mea
pe sus zboara-o tinichea...

Stau si trag dintr-o tigara
fug spre gara.

Alb e totul de pe jos
jarul scapara frumos
un copil vine si-mi cere
vantul bate cu putere.

Unde-i trenul? Sunt in gara
vantul bate-n ne-ncetare
fumul negru se ridica
lumea-i mica

Totul sta
lumea-i obscura
eu ma duc sa fug o tura
iarasi bura.

Geamu-i gheata, lumea-i gheata
eu ma scol de dimineata.

War of the monkeys
Burrowed into your war upon yourself
your grasp of power to be dead
to die for nothing, to die of death
to die within your inner self

to die the death
that makes your...self

this is the war upon yourself
trying to understand
trying not to kill
and not to sob
upon your lonely inner grave

burried under the war upon yourself
your grasp of power has been dead
You died for nothing, I died of death
You died within your...self

this is the battle you must fight
this is the war that has worn you to despair,
within your mind
within your soul
within yourself

so let it all go away
as far as you can let it go
and...

close your eyes
forget your war
forget your kill
forget yourself.

Collected Thoughts.

2008-03-27T23:00:00.002+02:00

I must cross the barrier within my mind...I must break it now or never..., or else I'll turn into nothingness...I must... I must set the self within me free.

It resembles the womb from my infancy...I embrace it as I fall asleep...my bed the only one who knows my memories, my desires, my nightmares and my dreams.

Why can't I look for something in nothing? I might find something in nothing... I might find myself...or nothing.

Charlie goes to Candy Mountain.

2008-03-27T17:51:00.002+02:00

Just speechless.

The Caffeine Test.

2008-03-26T17:35:00.001+02:00

Caffeine gives you powers. Take in enough of it and your twitching, vibrating body is capable of amazing feats. This highly scientific *cough* test determines your level of caffeine intake.

How I did:

Click on picture to make your own test.

Meniu abstract.

2008-03-25T14:07:00.004+02:00

Suntem toti praf in ochii iubirii covarsitoare numita dementa.

Suntem laitmotivul sarcastic al zilei de azi si de maine.

Suntem piese de puzzle pe care destinul nu le numara vreodata.

Suntem microbii existentei la scara miniaturala.

Suntem nascuti din aceeasi tarana, praf aruncat in ochii existentei.

Fufa.

2008-03-24T21:58:00.000+02:00

O casa, o strada, un felinar cu o lumina orbitoare. O forma de nedeslusit se agita peste strada, fluturandu-si mana ca un peste care-si striga fata lucratoare. Noaptea incearca sa se asterne usor, insa lumina orbitoare a becurilor distrug ceea ce un poet amator poate numi romanta noptii, facandu-si loc romanta luminii de bec, iar o picatura de sange te-a picurat din buza crapata de vantul rece. Iti scoti o batista si te stergi si-ti eliberezi caile respiratorii cu zgomot. Lumina felinarului se arde pe retina, iar sub becul stradal o fiinta sta zgribulita intr-un palton maro-visiniu. Fugi spre acea fiinta, te impiedici de bordura inalta, te dezechilibrezi, si dai cu capul de stalpul pe care este afisat semnul rutier "Trecere de pietoni".

Deschizi ochii asteptand o respiratie calda, si in fractiunea urmatoare de secunda buzele voastre sa se atinga; insa te ridici repede, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, te scuturi de praf, iti verifici zonele de contact cu cimentul, cautand disperat o vanataie sau o pata de sange, injuri de 2 ori bordura si masina invizibila care nu era pe strada. Te indrepti spre ea si-i vezi surasul tamp de pe fata, stiind ca in gand isi spune ca esti un tolomac, si tu te faci rosu de atata rusine, te apropii de ea si incerci sa spui ceva comic, dar nimic nu-ti iese printre cele 2 buze. Ridici privirea din pamant si ii vezi ochii maronii si suvitele de par negru care acum iti protejeaza fata de bataia apriga a vantului. O strangi in brate, scuturi din cap, ca si cum acea scena penibila nu s-ar fi intamplat si vezi acea silueta delicata de dama cocheta, care-ti creeaza impresia ca sparge asfaltul cand merge pe ale ei tocuri cui.
Dar stiind ca este ultima ta sansa, ca ea este persoana care te poate scoate din agonie, te agati cu sperante tampe de paltonul maro-visiniu si de parfumul ei, pe care il inspiri cu ardoare, insa nu reusesti sa te abtii prea mult, placandu-ti ceea ce vezi, incantandu-te, si o saruti cu ardoare, iar aroma buzelor ei catifelate iti patrunde in sinusuri si inchizi ochii inspiri adanc mirosul imbietor al parfumului.

Realizezi ca acea silueta seducatoare te controleaza, dar nu-ti pasa pentru ca stii ca vrea de la tine exact acelasi lucru pe care-l vrei si tu, asa ca te lasi purtat pe unde doreste ea, printre case, pe strazile goale si pline de gunoaie, boschetari, si caini vagabonzi, iar tu o urmezi halucinat ca un nebun, ca un disperat, stiind ca in final tu vei avea de castigat. Privirea ta este atrasa de zgomotul lasat pe asfalt de mersul ei, insa emotiile care te imbata te fac sa-ti ridici privirea de urmele pasilor ei din care se ridica tocuri, si glezne delicate, si doua gambe care sunt continuate de coapse apetisante, si iti urci privirea spre fesele incordate de tocuri, iti ridici privirea-n gol, uitandu-te la ea cu o fata tampa, plina de ardoare si de dorinta. Ridicand privirea se concretizeaza in mintea ta talia si abdomenul si bustul care iau forma, bratele incep a fi conturate de unda de parfum si de lumina care se prinde scai de manecile pardesiului si acum le vezi clar intinse spre tine, impingandu-te spre gardul unei vile pompoase, ridici ochii si se inalta gatul inalt si subtire, din care ia nastere o fata dragalasa a unei femei frumoase, iar tenul laptos si parul negru iti trezesc simtul vizual, iar atingerea buzelor voaste este incununata de o miscare a genunchiului ei in sus si-n jos, zicandu-ti ca te vrea acolo si acum. Inchizi ochii si dai sa o saruti, dar buzele tale intalnesc doar aerul rece al unei seri de primavara. Cand deschizi ochii, ea a disparut, iar singurul lucru ramas e un sunet de tocuri lovind asfaltul in graba, si o stare de incomfort stiind ca azi ti-ai pus acei chiloti cu doua numere mai mici care te strang de fiecare data cand esti excitat.

Te inchei la geaca, iti aranjezi gulerul, scoti mobilul, iti suni un prieten si-i spui: "Bai ce matracuca, m-o lasat umflat, hai pe la mine sa bem o bere." Inchizi si te pierzi si tu in noapte, pe langa gunoaie, fecale de caine si mirosuri in descompunere.

Luni.

2008-03-24T14:38:00.002+02:00

Lunea nici iarba nu creste.

Sa cadem de pe bicicleta..
Sa ne taram pe mocheta..
Sa vii seara pe la mine..

Lunea nici iarba nu creste.

Can you feel the dick in life?

La taclale in tramvai.

2008-03-23T23:34:00.004+02:00

Mergeam cu tramvaiul 13( era frig si am ratat 41), iar pe doua locuri destinate batranilor, femeilor insarcinate sau insotite de copii, stateau doi mosneguti pe la vreo 60-70 de ani, probabil ca se plimbau cu tramvaiul doar ca sa nu raspunda la usa, si isi cautau pensia pe la studenti. intamplarea face ca vorbeau si am auzit ce vorbeau si mi s-a parut interesant. De ce? Pai ce pot face doi mosneguti, inafara sa critice societatea de azi. Mi-am tras ranjetul pe fata si am tras cu urechea:

"In ziua de azi tinerii astia numai sunt cum eram noi pe vremuri. Toti se plang ca niste muieri. Eu am avut norocu', ca asa era pe vremea noastra, sa fiu in clasa cu baiatu' la preot, a prefectului si la un functionar de la primarie. Si unu' din ei sigur isi lua bataie intr-o pauza, da' nu se plangeau, ca stiau ca parintii lor sunt activisti de partid, si ca din cauza asta isi luau bataie. Acuma daca-i dai la unu' o palma te spune si se plange ca muierea la profesor. Pe vremea mea, daca unu din astia se plangea la profesor ca l-o batut cutare, care era fiu de muncitor la fabrica, ii dadea si profesoru' doua palme ca venea cu para."

"Da si-n ziua de azi nici carte nu se mai face cum trebuie. Acuma la ora zece numai vezi un elev la scoala, toti sunt prin baruri si beau. Imi povestea alcolistu de Mihai, ca acuma numai are loc la masa lui in carciuma aia de pe colt din Podu' Ros' de atatia copchii. Si ca vin aia si fac scandal, joaca carti si injura. Zicea Mihai ca n-o mai auzit asemenea injuraturi la viata lui, si stii ca el a fost baiat cand era tanar."

"Ma aia sunt copii buni, stiu ce e viata. Eu vorbesc de astia asa cum e nepotu'-miu, ca-i cu paru' pe juma' de fata, si-si roade unghiile tot timpu', si asculta muzica aia de muieri suparate. A venit de ziua mea la mine si m-am speriat. I-am spus sa se tunda ca nu-i sade frumos unui baiat cu paru ca la muieri, si daca vrea sa-si lase paru' lung sa-l lase coama cum il au astia cu geci de piele, macar astia sunt mai normali, si el a inceput sa planga si a fugit in baie."

"Pai nea Toader, astia sunt copchii care n-au fost batuti in viata lor. Nepotu'-miu o mancat la baiate de la fiu'-miu, la cat l-am scarmanit cand era mic si facea numa' boacani, si acuma uite ce bine-i sade, drept e ca poarta coama, dar macar nu se drogheaza si stie sa se descurce."

"Pai da mai. Azi parca le frica sa-si bata copiii. Hai ca asta-i statia mea, ma duc pan' la fica-mea"
"Aia mare?"
"Da."
"Sa-ti traiasca!"
"Lasa asta imi vine sa-i spun sa-si bat copchilu', sa-l trezeasca la viata, ca ma face de ras pe strada cand merg cu el. Numa' bine Costica"
"Numa' bine, nea Toader."

Dupa toata chestia asta am ajuns acasa cu-n ranjet pe fata, gandindu-ma ca pana si batranii sunt afectati de miscarea asta in masa a emoKids, si ca devine stanjenitor chiar. De aceea am publicat si articolul precedent: jurnal de emoKid.

Tu cat de TRU esti ?

2008-03-23T22:11:00.007+02:00

Mama, mama uite sunt emo, m-am taiat pe mana doar ca sa plang...

From DeviantArt on a emo link.
Disclaimer: mi s-a parut funny, don't kill me :-s

O zi din viatza unui emo kid

5:00- M-am trezit, surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea si sa mearga la concerte, ea nu ma iubeste… Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- Aproape ca m-a vazut maica'mea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi- a zis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit si sa ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbreacat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-am pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatato la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa,stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminat ora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stau cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-m dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pis. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. Am luat-o, am agatat-o la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. Am luat-o, am agatat-o la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatat-o la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, au zis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si ma tru. Trece frate'meu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu stiam ca frate'meu
asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Am ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Frate'meu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem idioti
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect.
13:20- M-a dat afara profu din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles sa ne intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- pe la sormea au trecut niste tovarasi, au pus gecile pe mine si au inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi care se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- M-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostru (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. Ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru decat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem berea, a venit sormea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, pentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zis ca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat sa ne imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- a venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?”
21:05- M-a batut mama. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.

Micile placeri fine ale diminetii.

2008-03-21T14:15:00.003+02:00

V-ati gandit vreodata care sunt cu adevarat micile placeri ale diminetii?
Ei bine nu e cafeaua aburinda in cana langa pachetu' de tigari neinceput, nu-i "the morning boner", nu-i faptul ca te trezesti dimineata langa o tipa care-i mai draguta decat atunci cand v-ati dus la culcare, nu-i patul gol cand te trezesti dimineata dupa o noapte de sex si un bilet de mersi pe noptiera, nu-i dusul de dimineata, nu-i micul-dejun, nu-i nici sexul de dimineata inainte de serviciu/scoala, si nici macar mersul la baie de dimineata sub presiune.

Micile placeri fine ale diminetii este R.A.T.P. Nr. 41 C.U.G. - Agromonie. Ma numar printe cei care se trezesc dimineata cu placere gandindu-ma la cutia de sardine aburinda si plina de mirosuri care mai de care mai ciudate. Inca inainte sa deschid ochii, sa ridic capul de pe perna, trebuie sa ma gandesc la 3 injuraturi noi pe care sa le adresezi lu' 41. Pentru el e ca un fel de "Buna ziua.", "Salut!ba.". Daca nu gasesc nimic nou in ziua respectiva ziua mea nu are sens, nici macar nu depun efortul de a ma ridica din pat si de a ma duce la baie, pentru ca nu are rost daca nu-l pot saluta pe 41 asa cum trebuie.

Aceasta mica placere fina se trage din "lipsa" de oameni care circula cu acest autobuz, din cauza amabilitatii, si zambetelor crispate pe care le observi atat in statie cat si in cutia de conserve pe 4 roti. Asa ca dupa ce am memorat cele 3 saluturi, ma ridic din pat, mananc, etc. si ies din casa. Stiind ce ma asteapta, ma pregatesc emotional pentru intalnirea de dimineata cu prietenul meu 41, asa ca de emotii pana in statie fumez 2 tigari , si ma rog sa fie cat mai in spate 41 ca sa-l prinda rosu la semafor, ca de nu pleaca fara mine.

Si urc in 41 si ma bucur, ca stau mai inghesuit mai rau ca o sardina, ca e atat de cald, incat picaturile celorlalti se scurg pe fata cate unui calator nefericit, ca toti stau cu bratul ridicat de parca ti-ar spune "Nu vrei sa ma mirosi la axila? Hai sa ne cunoastem cum fac cainii, si asa am uitat sa fac dus azi.", timp in care narile tale percep un dampf imbietor si as putea spune lesinator.

Sa mergi cu 41 e o placere fina, ca si cum ai manca o ciocolata Bucuria, e ca si cum ti-ai soarbe 3in1 de dimineata in cafeneaua de langa facultate cu o tigara in bot si o discutie inteligenta la masa, despre masini, femei, manele, bani, meciuri de fotbal, si faptul ca a marcat aseara in meciul Steaua - Rapid o bricheta de 3 ori intr-un minut, minutul 72, sau despre faptul ca Steaua a castigat cu 3-0 si a dat doar 2 suturi pe poarta, subiecte de discutie care sunt un deliciu intr-o dimineata chioara de somn.

Dar acestea sunt ca un graunte de zahar pe langa o manea la maxim, made by ... la ora 7.40 auzita prin Fundatie in 41, care la randul ei este un cub de zahar pe langa adevarata cutie de bomboane care este reprezentata de o singura calatorie cu 41 in intervalul 7.30-8.00. Doar un singur lucru imi strica placerea de a calatori cu 41 si acela sunt controlorii, care isi fac loc prin autobuz oricum, pe oriunde si oricand. Acusi vom ajunge sa fim calcati pe cap doar ca acesti anti-bacterieni eficienti sa-si soarba cafeaua si tigara la rond Copou. Eu nu inteleg de unde un om la 40 de ani are atata tupeu studentesc incat sa mearga intr-o asemenea conserva, si atat de dimineata.

Dar cel mai stresant lucru este statia P-ta Unirii, unde coboara toti mosnegii, care se pierd in agora/claustrofobia cauzata de inchiderea usilor, si care daca ai norocul sa mergi relaxat sprjinit de usa lui 41, iti ofera cu cea mai mare caldura sansa sa dai cu capul de bordura, pentru ca esti impins, imbrancit, fara a ti se spune "fa-mi si mie loc", sau "scuza-ma", aceiasi oameni care incepand cu ora 12.00-13.00 iti cer sa le cedezi un scaun daca nu, fac scandal.

Ce e drept il mai ratez pe 41 cateodata, dar mai am bafta sa-l prind pe fratesu 28, da' el e mai amarat de felul lui, nu tu fete zambarete, nu tu oameni interesanti, pare asa mai pustiu, mai gol, mai fara sens.

De aceea eu vreau sa-i multumesc lui 41 pentru ca in fiecare zi, de luni pana vineri imi aduce un zambet larg pe fata, o alergie, o stare de greata, nervi, caldura si umezeala, si ajung la timp la scoala, exaltat si plin de voie buna.

Eu vreau sa prind 41.

Zambet stradal.

2008-03-20T18:47:00.003+02:00

O situatie stradala:
Ce fain poate fi sa mergi pe strada si sa-ti alcatuiesti o conversatie din replicile pe care le auzi la oamenii care trec pe langa tine. Sau oamenii care stau in autobuz.

Un fragment de azi:
"Zi ba boule, si ce i-ai zis lu' fimeita?!"
"Pai ce dracu', sa-i zic ma, i-am zis ca ..." coboara din autobuz amandoi, la doua randuri de scaune mai in spate aud:
"Si zice ala: ...(claxoane de masini) FA! SHA LA LA LA!"
"Ba ce tare!" si rad amandoi in hohote.

Pe undeva pe Stefan, o tipa tipa la telefon:
"Ba, esti un porc, nenorocitule, unde stai toata ziua. Te caut de ieri! Sa vezi ce fotbal iti dau eu cand te vad"(tranteste clapita de la mobil), se intoarce spre prietena ei: " Bai uite cum poate sa fie asta, cum ma face sa sufar, se duce la baut cu baietii sa vada meciu si pe mine nu ma ia cu el" la care prietena ei: "Tu fato, esti proasta, lasa-l nu vezi ca nu-l poti dresa."

Un zambet cretin.

Zambind fara rost ca un cretin, in mijlocul strazii, cu picioarele intr-un parbriz spart si capul pe o capota inundata de o balta de sange iti alungi ultima suflare cu gandul, "de ce tocmai mie?" iar un singur cuvant iti iese bolborosit din gura inundata de sange, uitandu-te la prima tipa care-ti intra in raza vizuala: "Apetisant"

As fugi, numai stiu, unde-ar fi, miez de zi. ( leapsa muzicala)

2008-03-20T01:15:00.003+02:00

* Put your music player on shuffle
* Press forward for each question
* Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make any sense. NO CHEATING!
* Tag 5 ppl
* Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to your questions

1. How are you feeling today?
Soulfly-umbabarauma - OMG !!!

2. Will you get far in life?
Soulfly - fuel the hate (shit no , this sux :( )

3. How do your friends see you?
The Cure - The Lovecats - ( =)) =:) )

4. Will you get married?
Metallica - The Memory Remains ( gonna get divorced or widowed ..shucks .... who's gonna be the lucky corpse bride 8-> )

5. What is your best friend's theme?
The Cure - A Forest ( yay .... I wish it were )

6. What is the story of your life?
Metallica - The four horseman ( True true :)) the struggle )

7. What was high school like?
Metallica - Escape ( O RLY? )

8. How can you get ahead in life?
Soulfly - the song remains insane ( insanity FTW )

9. What is the best thing about your friends?
Metallica - Nothing Else Matters ( I love and sometimes worship my best friends, they are my life )

10. What is in store for this weekend?
Soulfly - bleed ( I'm not EMO I swear OMG ... listen to the lyrics ... they tell the truth:)

11. What song describes you?
Metallica - The Unforgiven II ( No comment)

12. To describe your grandparents?
AC/DC - T.N.T ( so true always full of life )

13. How is your life going?
Metallica - metal militia ( fast on the speed way .. :> )

14. What song will they play at your funeral?
Metallica - Am I Evil? ( OMG =)) not a very good impression have I )

15. How does the world see you?
The Cure - Friday I'm In Love ( the romantic side of me ... awww 8-> )

16. Will you have a happy life?
Daft Punk - Discovery - something about us ( nope jsut happy memories ... damn .. oh well that's life)

17. What do your friends really think of you?
Zebre - Gondola ( hmm :D )

18. Do people secretly lust after you?
Metallica - Wherever I May Room ( =)) No Comment)

19. How can I make myself happy?
Zebre - Zi Grea ( oh daa love the lyrics)

20. What should you do with your life?
Zebre - Reggae ( chill and smoke frunza-verde pierde-vara :D my kind of lifestyle :)) )

O evadare din rahatul monden.

2008-03-19T22:41:00.007+02:00

Chiar daca acuma-i primavara si toti si-au tras pe fata o masca ca sa placa tuturor din jurul lor, sa nu le strice bucuria primavaratica, caci toti se tem sa intre in astenia primaverii, eu zic sa ne aratam toti fetele mozolite de zapada mare care a fost anul acesta, sa ne aducem aminte de trecut si de Campulung, de Cluj sau Sovata, si sa cautam sa facem ceva cand vine caldura.

Aceasta schita de masca expusa in mediul urban, acest mezenchim care te acopera, este de o falsitate crunta.

Asa ca am cautat ceva care sa ma determine sa scap de aceasta pleura si sa-mi aduca un zambet sincer pe fata. Si am gasit(ms V.) o formatie care orice as face oricand as asculta, oricat de apatic as fi imi aduce aminte de Vama sau Portita, orice as face ma teleportez in astea doua locatii ca si tipa din noua reclama la ciocalata "ROM"(reclama care a explodat prin lumea virtuala a blogger-ilor, eu nu vreau s-o comentez decat cu un singur cuvant: Adevarat.) cand ascult aceasta formatie. O fi vocea, versurile, nu stiu. Pur si simplu e o stare de spirit. Chestia ciudata e ca eu abia azi am vazut reclama de la "ROM" iar experienta cu aceasta formatie imi sta pe creier de cateva zile, iar cum in Vama se intampla tot felul de "Senzatii Tari. Romanesti", cand am vazut reclama eram ceva de genu... life is wierd.

Anyways v-am lungit mult prea mult asa ca here it goes: Formatia se cheama Zebre, a fost pe la Stuff, eu nu. Au cantat prin tara, eu doar am calatorit. Ei s-au despartit, eu sunt inca in one piece.

Zebre - Fufa

Zebre - Totuna - videoclip

Blog din maus.

2008-03-19T16:10:00.004+02:00

M-am gandit si eu sa-mi fac un blog. Si mi-am zis ca e greu. Tre' sa-mi fac site si toate alea, pana cand mi-am dat seama ca febra blogging-ului are ceva vechime, iar acum nu mai stai sa te chinui cu blogu' in format HTML, ci pur si simplu blogu' a ajuns sa fie facut in doar click->click->click->click->click. Si gata. 5 click-uri e de ajuns si ai blog. Daca e asa de usor de ce nu mi-as face si eu. Nu?!

Chestia interesanta e ca lucrurile se misca atat de repede in ziua de azi incat ratam unele lucrurile, din neatentie, sau din pura lipsa de interes/griji, mai stiu eu ce.
Vom ajunge sa ne miscam atat de repede incat dai click si faci dus, sau dai click si mananci.
O chestie frustranta pentru unii care sunt obisnuiti sa-si soarba viata. Dar societatea cere viteza, asa ca dam talpa! Pana la primul stalp.

O mica chestie ca sa vedeti ce inseamna sa ratezi unele lucruri din viata.

Look out for Cyclists!